Reteta pentru concurs www.doipedoi.com

Salata de fasole evreiasca

E o salata pe care nu am mai gatit-o demult si,cred ca ar fi cazul sa fac asta.Imi aduce aminte de copilaria si adolescenta mea.

Se folosesc aproximativ 300 g de fasole cu bob foarte mare si maro, care, se fierbe,impreuna cu un pic de sare,o foaie de dafin si cateva boabe de piper.

Se taie “julien” o ceapa rosie mai mare.

Dupa ce s-a racit fasolea,se amesteca intr-un bol cu ceapa,o lingurita de otet si ulei de masline,sau de ce nu,cu ulei de Argan?

Se poate servi ca atare(neaparat cu paine neagra), sau ca si garnitura la o friptura de porc.

Pofta buna!!

Pasaport special

Mi-ar placea sa plec putin…..Sa plec singur si sa ne intoarcem doi….

Stie cineva un loc,unde acest lucru este posibil?

Am un zambet amar pe fata,in timp ce scriu randurile astea.Unii ar spune ca e bine,ca inca mai am optimism,ca mai am speranta unei impliniri….Altii, poate cei mai realisti, mi-ar spune: “Impaca-te cu gandul ca acest loc nu exista…sau nu MAI exista pentru tine”

Cum adica? Locul acela e un fel de “Spatiu Schengen” al iubirii? Exista un “pasaport’ special, pentru a avea acces acolo?

Am fost acolo.Din pacate, dupa un an si ceva, E. m-a obligat sa plec.Dupa alti sase ani, si-a cerut iertare ca a facut asta…De ce? De ce sa iti mai ceri iertare ca ai facut pe cineva sa sufere si atat? Fara sa incerci sa repari,in alt fel,gresala ….Si cum am reusit atunci sa patrund acolo? Nu imi ceruse nimeni acel “pasaport” ! De ce, acum 8 ani am avut acces si de atunci, am ajuns doar pana la granita, de cateva ori si am fost intors?

Da,vreau sa emigrez in “Spatiul Shengen al iubirii” si sa cer rezidenta permanenta!!!

Dulciuri “Claude” 4

Budinca de orez cu lapte si mere

Orezul cu lapte este desertul pe care l-as manca in fiecare zi.Dar,la un moment dat,te saturi de ‘forma’ clasica.

Iata deci o idee ‘altfel’:

Se fierbe orezul in lapte,dupa metoda clasica.Sa va dau un sfat:daca vreti ca orezul sa nu se prinda de cratita,turnati-l cand laptele fierbe,faceti focul mic si nu amestecati deloc, pana nu a scazut laptele.

Separat,curatati 2 mere potrivite,si taiati-le felii.Tavaliti-le in zahar vanilat si scortisoara si lasati-le sa stea asa,cam o ora.Bateti un ou intreg cu mixerul,impreuna cu 2 pliculete de zahar vanilat si zahar,dupa gust.Lasati orezul sa se raceasca,aproximativ un sfert de ora,apoi amestecati-l cu oul batut si turnati totul intr-un vas de Jena,tapetat cu margarina si pesmet.Deasupra,aranjati frumos feliile de mar si dati la cuptorul incins in prealabil,cam 30-40 de minute.

Se serveste rece,in boluri de compot,cu frisca deasupra.

Pofta buna!

 

 

Dulciuri “Claude” 2 si 3

Papanasi cu branza,putin altfel
Evident ca tot de la bunica o stiu si pe asta. Deci ingredientele sunt cam aceleasi,adica, 500 g branza de vaci, 2-3 oua, 3 linguri de gris, 200 g zahar, un plic de zahar vanilat, un varf de cutit de sare. Se amesteca, se fac niste “galuste” care se fierb in apa si….. aici urmeaza noutatea

Se topeste unt intr-o cratita si se amesteca cu zahar pudra vanilat, iar in acest “sos” se tavalesc papanasii dupa ce sunt fierti. Se servesc calzi si,daca doriti,puteti sa presarati deasupra si un pic de scortisoara.

Pofta buna!

Ciocolata cu biscuiti

Am primit de Craciun,de la o prietena,o tableta de 300 de g de ciocolata “cover” amaruie.Si,pentru ca nu sunt deloc “prieten” cu ciocolata amaruie,m-am gandit sa fac un desert.Iata-l:

Am topit pe “bain-marie”, ciocolata taiata bucatele si am adaugat acolo cateva linguri de lapte,scortisoara,cateva picaturi de esenta de rom,un plic de zahar vanilat si stafide.Am tapetat apoi un vas de jena cu  margarina si am asezat pe fundul vasului,un strat de biscuiti(eu am avut Petit Beurre acasa),peste care am turnat un strat uniform de ciocolata topita.Pe urma un alt strat de biscuiti si tot asa,ultimul strat fiind de ciocolata.Am lasat sa se raceasca si am pus apoi vasul la frigider cam 2 ore.Cu un cutit bine ascutit am taiat apoi diferite forme,bucatele cam atat cat sa bagi o data in gura.Le-am asezat pe o farfurie si le-am servit alaturi de un bol cu frisca,in care fiecare isi poate “tavali” bucatica de ciocalata….sau nu

Pofta buna

Sapte Pasi

Il las liber doar noaptea, cand toata lumea doarme. Noaptea, desi e liniste, doar eu ii aud pasii pe caldaram…sapte pasi, unul dupa altul, intr-un ritm lent uneori, alteori foarte rapid.Apoi se opreste, priveste in jur si face sapte pasi inapoi, dar de data asta ca si cum ar vrea sa-si aminteasca fiecare pas facut anterior, in amanunt.

Intr-o noapte mi-a spus ca fiecare dintre acesti sapte pasi e altfel.Primul, poate cel mai greu de facut, e plin de tristete si regrete, chiar suferinta. Al doilea, cu o anumita impacare de sine, al treilea cu primele cautari, al patrulea si al cincilea, cu cate o oprire, foarte scurta. Al saselea doare, cumplit, ca un cutit infipt intr-o rana aproape cicatrizata. Al saptelea…hmmm….e pasul amintirilor…e pasul invaluit de aburul cafelei…

Apoi se intoarce linistit, impacat, acasa. Da, se intoarce de fiecare data, desi uneori, parca m-as bucura sa se rataceasca in noapte, sa nu mai gaseasca drumul catre casa….nu stiu daca as fi fericit: m-am obisnuit cu prezenta lui, cu cei sapte pasi nocturni ai lui…

Ah, scuze, nu v-am facut cunostinta. El e Dorul!

Pour les conaisseurs,Dorul de E.

 

 

A iubi,iubire

Cum ar fi, daca ar exista un loc(virtual sau real), unde ne-am putea oferi prea-plinul de iubire?

“Vizitatorii” ar veni, ar vedea oferta fiecaruia si ar alege…de parca iubirea ar fi ceva de “pus pe taraba”…

Si totusi,ce facem cu iubirea din noi, cand nu avem cu cine sa o impartasim? Oare iubirea e ca un organ: nefolosita, se atrofiaza?Mi-e teama de momentul in care as constata ca nu mai pot iubi!!! Cred ca ar fi cel mai groaznic “handicap” pe care il poate avea un om.Oamenii care nu pot, nu stiu, sau nu vor sa iubeasca, sunt infirmi sufleteste!

Nu mi-a fost dat pana cum sa traiesc sentimentul ca sunt iubit si nu pot sa raspund in egala masura.Nici nu-mi doresc asta.Eu am fost pana acum, de cateva ori, de “cealalta parte a baricadei”…si dupa fiecare esec, imi spuneam ca trebuie sa fiu mai rezervat, sa nu-mi pun “sufletul pe tava” atat de usor…

…si de fiecare data,faceam exact invers. Poate ca am gresit o viata intreaga…oamenii se sperie cand se apropie atat de iminent iubirea de ei

Eu am fost inzestrat din nastere cu o doza imensa de optimism, dar cei care sunt pesimisti din fire, ce fac? Eu am strans din dinti dupa fiecare “rateu” si am mers mai departe. Ei ce fac? Probabil,unii se sinucid, sau, in cel mai bun caz, se inchid in ei insisi tot restul vietii…cumplit de trist!

Si, ca sa nu ma dezmint, da, am 53 de ani si inca mai astept iubirea!

Am voie,nu?

 

 

 

Vara in Germania!

Concediul pentru mine inseamna:mama.Ne vedem o data pe an.De data asta,fratele meu mi-a facut o “surpriza” : o excursie de o zi,la Weimar si Buchenwald.Iata cateva impresii de acolo:”Zi friguroasa,vant puternic,stare de indispozitie din cauza unei raceli…..

Trecem prin Weimar si,la doar 8 km,intram in complexul muzeal Buchenwald.

Am citit multe carti scrise de supravietuitori ai lagarelor naziste,dar,in atmosfera descrisa mai sus,tot ce vad, e ravasitor!!!

Nu voi descrie in amanunte ce am vazut acolo.Intr-o cladire,insa,am trait un moment care chiar mi-a dat fiori.

E o expozitie cu lucrari de arta,realizate in memoria celor care au murit acolo.Intr-o sala,artistul a creat o ‘instalatie’,combinand sevalete,siluete umane facute din crengi,cu incaltaminte apartinand prizonierilor.CUTREMURATOR!

S-a mai oprit vantul,destul cat sa putem sa ne plimbam prin Weimar.Ce trecere……de la sinistrul lagarului,la orasul care musteste de cultura…

Goethe,Schiller,Liszt,Schopenhauer…..ajunge? O piata a teatrului superba,oameni de o anumita tinuta….pana si micutii japonezi parca par mai intelectuali aici ))))

Chiar daca acum am febra si beau ceaiuri,a fost o zi plina de incarcatura emotionala.”

particip la concursul organizat de Doipedoi si sponsorizat de Viziteaza Lumea si Wellness Hotel Gyula.